Prima duminica de toamna

Ma uit la puiul meu si nu-mi vine sa cred ca a trecut deja aproape un an de cand am adus-o pe lume pe minunea mica pe care am asteptat-o din tot sufletul. Exact acum un an ma gandeam cu ingrijorare oare cum o sa fie la nastere si cum o sa fie dupa... Ufff..., cum trece timpul. Ce legatura are toamna cu toate astea? Are, pentru ca tot toamna, Doamne-Doamne mi-a mai dat o fetita, pe Maya, care insa a plecat la El intr-o zi de iarna. Avem cu totii un ingeras acolo sus si unul aici pe Pamant.
Va spuneam ieri ca o sa va povestesc cum "mi-a venit" mie talentul si pasiunea pentru crosetat. Atunci s-a intamplat... in ziua aceea de ianuarie, cand ingerasul Maya a plecat din bratele mele.


Ca sa-mi tin mintile la locul lor, trebuia sa fac ceva, pentru ca indiferent in ce colt ma uitam - din casa sau de afara - imi aminteam de clipele in care micuta mea buburuza imi statea linistita si cuminte in brate si respira normal si fara efort. Mi-e greu si acum sa-mi imaginez ce m-as fi facut fara preocuparile sanatoase pe care le-am adoptat atunci si le continui si azi. M-a ajutat enorm si site-ul Biancai Brad http://www.organizatiaemma.ro/ care exact in acea perioada lua nastere. Multumesc, Bianca, pentru tot curajul si demnitatea pe care ni le-ai insuflat in acele zile. "Odiseea unui Ciutic" este povestea noastra de pe site. Faptul ca am putut scrie si am putut face cunoscuta si altora durerea noastra a contat enorm. N-am fost singuri in acele momente, iar o vorba buna spusa la momentul oportun face - de cele mai multe ori - de mii de ori mai mult decat un pumn de pastile. Ma napadesc lacrimile si mi-e greu sa mai continui. Intrati pe site si vedeti acolo cat de multa suferinta exista in inimile unor parinti de ingeri.
Ma intorc la minunea mea de pe Pamant, Mara..., care ma trage de haine sa ne jucam impreuna. Abia astept sa-i aud rasul de clopotel si sa-i citesc in ochi bucuria de a ma avea aproape si de ma vedea zambind.
Va pup si va doresc o zi minunata!
Doamne ajuta!