Prima zi la... cresa

De ce ne e teama sa ne trimitem copiii la tesha (asa ii spune Mara cresei). Motivele sunt extrem de numeroase si am ajuns sa le pricep si eu abia acum, ca sunt mama. Pana azi, incercam sa conving mamele care isi aduceau piticii in colectivitate ca e cel mai bun lucru pe care - in acest moment al vietii copiilor - il pot face pentru ei. Insa nu e suficient sa motivezi o mama care a stat un an sau mai mult foarte aproape de puiul ei, i-a facut aproape toate poftele, s-a jucat cu el asa cum si-a dorit, iar acum, brusc, puiul mamei e in grija altora. Nicio explicatie nu e suficienta pentru mama care se desparte de puiutul ei prima oara pentru atatea ore.
Incepand de azi, mi se cam strange si mie inima sa o stiu pe minune pe mana altor oameni care - practic - ii vor fi mame pentru opt ore. Dar cred cu tarie ca demersul numit "colectivitate" este foarte util pentru dezvoltarea ulterioara a unui copil. Si vorbesc din experienta, dupa opt ani de lucru cu copii de diferite varste. Este clara diferenta intre un copil crescut de parinti, bunici sau bona si un copil care a frecventat colectivitatea.
Poate o sa fiu blamata pentru varsta prea mica la care am ales sa o duc pe Mara la cresa... Poate... Dar cu cat este mai mic, cu atat mai repede copilul se adapteaza la mediul nou in care isi petrece cateva ore pe zi. Si, povestind cu o mamica de puiut cu experienta in cresa, am ajuns la concluzia ca sentimentele devin mai puternice de ambele parti. A, nu, nici nu se pune problema sa nu ne fi marturisit dragostea pana acum..., dar, de acum inainte, parca o s-o facem mai cu drag, poate mai des si Mara va invata sa-si exprime sentimentele mai usor si sa se tempereze atunci cand ii vine sa-si ia lumea in cap din diverse motive..., de obicei legate de faptul ca "Nu-i voie".
Sunt optimista, desi am inima stransa, dar abia astept sa va povestesc cum mai merg lucrurile cu tesha. Mi-ar placea sa fiu acum o musculita sa vad ce face acum impreuna cu ceilalti pitici de varsta ei.
Va pup si sanatate multa