Uuuupsss!

Ce inseamna sa fii cu capul in nori!Inseamna ca esti cu capul undeva depaaarte si picioarele la cativa centimetri de pamant, adica plutesti... Ii drept ca uneori neatentia se plateste scump, dar aici se poate corecta fara rani prea mari. Noroc cu prietenii care stau bine totusi la capitolul atentie... Am suferit o tragere de urechi strasnica si iata-ma corectand gresalele anterioare.
Se face ca trebuie sa scriu un soi de "erata". In articolul precedent, la ultimele doua articole, am pus niste preturi ca si eu as fi facut stop cardiac sa le fi vazut in alta parte. Pretul pentru "bluza intamplare" este de 70RON, iar pentru "opera de arta" este de 100RON.
Ne scuzati!
Sanatate multa

Si iata ce mai stiu sa fac!

Un maieu alb, cu panglica argintie sub sani si marginile lucrate cu fir argintiu. Un pret orientativ pentru asa ceva: 50RON, insa pretul poate varia in functie de materialul din care e lucrat.

Jerseu lucrat "de sus in jos", adica inceput de la gat. E foarte simplu de lucrat, mai ales daca ai un material usor de lucrat. Pret orientativ: 70RON

Un pulover sau, mai degraba, bluza, oricand la indemana pentru o seara ma racoroasa. Pret orientativ: 65RON

Intotdeauna cand imbrac bluza asta, mi-e ciuda ca la noi nu prea ai alternativa la macrame. Vorbesc de alternativa la culori, pentru ca macrameul nostru este de foarte buna calitate... insa doar alb, bej sau maro. Firul cu care am lucrat aici este din Austria, dar este destul de scump..., unde mai pui si drumul pana acolo... Pret orientativ: 65RON

Asta se cheama "bluza intamplare"... Partea de jos am conceput-o ca pe un sal, dar, cum v-am mai spus, nu-mi iese intotdeauna ce mi-am propus de la inceput. M-am razgandit in legatura cu salul si... a iesit bluza asta minunata. Pret orientativ: 70RON

Eu ii zic "opera de arta"... dar am vazut altele si mai si! Pret orientativ: 100RON

Si ma duc acum sa mai muncesc ceva si cu croseta, ca pe la taste am stat destul.

Zi minunata

Doamne ajuta!

Hmmmm...

Am reusit sa fac pozele cu celelalte "lucruri" care mi-au iesit din mana in timp ce, din intamplare, tineam si croseta... Dar inainte de asta, azi dimineata, ma gandeam cu jind la locurile prin care am fost nu demult si cam unde mi-ar placea sa fiu acum.


Si, uitandu-ma la pozele "din arhiva", am ramas blocata aici, in Cheile Bicazului unde am vazut niste peisaje absolut spectaculoase. Superb! Deci AICI mi-ar placea sa fiu acum,

mancand asta si


facand asta... De cand n-am mai catarat! El e sotul meu... maaare catarator si de la el am prins si eu microbul. E un sport care-ti pune in valoare fiecare fibra musculara... Minunat, nu?

Greu la deal!

Iui ce greu e sa faci o chestie pe care n-ai mai facut-o si nici nu te prea pricepi la ea! Noroc cu oamenii care se pricep si mai si au rabdare sa-ti explice pe intelesul tau. Ma straduiesc de vreo doua zile sa ii dau o fata acceptabila blogului, daca tot l-am facut..., sa aiba si aspect! Am primit explicatiile necesare (merci, Bottond) si m-am prins de smecherie. Dar mai trece ceva timp pana sa il aduc la standardul pe care mi-l doresc. Problema ii ca nu prea imi mai ramane timp de crosetat..., iar Mara e mereu in zona si ma trage ba de bluza, ba de pantaloni sa ma mai ocup si de ea. Crosetatul mai poate astepta. Mara are prioritate!
Astept sugestii legate de designul blogului, da' obligatoriu sa vina si cu explicatiile de rigoare..., ca altfel nu se poate cu mine!
Va doresc o zi senina si minunata!
Doamne ajuta!

Prima duminica de toamna

Ma uit la puiul meu si nu-mi vine sa cred ca a trecut deja aproape un an de cand am adus-o pe lume pe minunea mica pe care am asteptat-o din tot sufletul. Exact acum un an ma gandeam cu ingrijorare oare cum o sa fie la nastere si cum o sa fie dupa... Ufff..., cum trece timpul. Ce legatura are toamna cu toate astea? Are, pentru ca tot toamna, Doamne-Doamne mi-a mai dat o fetita, pe Maya, care insa a plecat la El intr-o zi de iarna. Avem cu totii un ingeras acolo sus si unul aici pe Pamant.
Va spuneam ieri ca o sa va povestesc cum "mi-a venit" mie talentul si pasiunea pentru crosetat. Atunci s-a intamplat... in ziua aceea de ianuarie, cand ingerasul Maya a plecat din bratele mele.


Ca sa-mi tin mintile la locul lor, trebuia sa fac ceva, pentru ca indiferent in ce colt ma uitam - din casa sau de afara - imi aminteam de clipele in care micuta mea buburuza imi statea linistita si cuminte in brate si respira normal si fara efort. Mi-e greu si acum sa-mi imaginez ce m-as fi facut fara preocuparile sanatoase pe care le-am adoptat atunci si le continui si azi. M-a ajutat enorm si site-ul Biancai Brad http://www.organizatiaemma.ro/ care exact in acea perioada lua nastere. Multumesc, Bianca, pentru tot curajul si demnitatea pe care ni le-ai insuflat in acele zile. "Odiseea unui Ciutic" este povestea noastra de pe site. Faptul ca am putut scrie si am putut face cunoscuta si altora durerea noastra a contat enorm. N-am fost singuri in acele momente, iar o vorba buna spusa la momentul oportun face - de cele mai multe ori - de mii de ori mai mult decat un pumn de pastile. Ma napadesc lacrimile si mi-e greu sa mai continui. Intrati pe site si vedeti acolo cat de multa suferinta exista in inimile unor parinti de ingeri.
Ma intorc la minunea mea de pe Pamant, Mara..., care ma trage de haine sa ne jucam impreuna. Abia astept sa-i aud rasul de clopotel si sa-i citesc in ochi bucuria de a ma avea aproape si de ma vedea zambind.
Va pup si va doresc o zi minunata!
Doamne ajuta!

In sfarsit!... Vede lumea ce stiu sa fac

A trecut ceva timp, e adevarat, de cand mi-am facut blogul!... Atata timp ca mi-am amintit cu greu si "cum il cheama". Dar l-am gasit si mi-am gasit si timpul necesar pentru a posta cateva imagini cu ceea ce stiu sa fac..., adica ce stiam, pentru ca intre timp am invatat multe.
S-au intamplat multe de cant mi-am facut blogul, printre care si - spre mandria mea - am mai convins pe cineva sa puna mana pe croseta si sa incerce sa faca ceva... cat de marunt si sa vada cum se simte... Iar persoana respectiva nu se mai poate desparti de croseta. Deci am dat mai departe microbul.
In acelasi timp, copilul meu minunat, Mara, a crescut mult si e jucaus si vesel nevoie mare. Imi lumineaza viata si casa si ma face sa nu ma gandesc cu tristete la trecut, ci sa privesc cu speranta spre viitor. O sa ajung poate o data sa va povestesc un pic din trecutul meu si de cand a pornit aceasta pasiune pentru tot ce iese din mana dibace a unui pasionat.
Vreau neaparat sa mentionez ca nu ma gandesc niciodata de la inceput ce o sa iasa din mana mea. Incep ceva si, daca ma intrebi ce o sa fie, raspunsul meu e simplu: Vezi la final. Evident ca sunt atenta la dimensiuni si croi, dar modelul in varianta finala il vad chiar si eu abia cand am terminat. Modelul initial il vizualizez, insa mi se intampla des sa fac modificari pe parcurs.
Pot insa sa fac modele la comanda..., daca mi se cere.


Am vazut pe un site pe care l-am vizitat recent un costumas de genul asta si m-am imbolnavit de dragul lui. Asa ca si pitica mea s-a ales cu unul.


A doua piesa pe care am "copt-o" pentru puiul meu..., pe care o sa-l vedeti "in actiune" ca fotomodel imediat..., ceva mai jos. Jerseul este extrem de simplu de facut si, pentru un bebe mic, intr-o zi e gata.

Micul meu model isi poarta cu mandrie un costumas superb din doua piese: fusta in patru clini si un jerseu elegant cu margele albe la mansete.


Nu-i asa ca ne comportam ca adevaratele profesioniste? Ne iertati insa pentru pampersul ce se vede, insa suntem inca mici.


Profesionalismul isi spune din nou cuvantul! :) Asta este prima rochita pe care am facut-o pentru Mara..., cand inca nici nu era nascuta. Era prevazuta sa fie imbracata la venirea acasa de la spital, dupa nastere... Dar mami a crezut ca suntem uriasi! Abia pe la Revelionul 2010 am reusit sa o inauguram, adica la "venerabila" varsta de doua luni si un pic.
Mai am si altele sa va arat... multe, multe si sunt pentru adulti. Promit sa fac rost de un manechin si sa le fotografiez asa cum trebuie!
Astept insa parerile voastre despre ce ati vazut azi si, de ce nu, eventuale comenzi.
Pupici si Doamne ajuta!